Ce este fermentatia alcoolica a vinului si tipuri de drojdii
Table of Contents
Rolul fermentatiei in productia vinului
Dupa presare , odata ce mustul a fost obtinut si s-au facut ajustarile necesare, urmatoarea faza este fermentarea alcoolica , care va duce la obtinerea vinului propriu-zis.
Rolul fermentatiei alcoolice are rolul in primul rand de a transforma zaharul in alcool si dioxid de carbon dar si de a da viata unei serii intregi de reactii chimice care vor alcatui ceea ce sunt definite ca arome secundare care stau la baza olfactiva a fiecarui vin.
Chiar si soiul de strugure definit aromat isi dezvolta aromele primare datorita fermentatiei,
Ce este fermentatia alcoolica
Drojdiile se gasesc in mod natural in aer si sunt transportate de vant si de insecte, odata depuse pe suprafata plantelor si pe boabele de struguri iar odata cu presarea vor veni in contact cu mustul, provocand o fermentare spontana. Aceste drojdii sunt in general definite ca autohtone , indigene sau salbatice .
In fiecare podgorie pot exista diferite specii de drojdii indigene, unele utile, altele mai putin sau chiar daunatoare, deoarece pot da viata substantelor nedorite, cum ar fi acidul acetic si alte elemente care ar putea compromite stabilitatea vinului. Aceste “populatii” de drojdie sunt intr-o continua evolutie, ceea ce face dificila, daca nu imposibila, obtinerea unui rezultat favorabil in timpul fermentatiei.
Solutia a fost crearea in laborator de culturi de drojdii selectionate, in scopul de a obtine un control mai amanuntit asupra fermentatie alcoolice,garantand in acest fel calitatea mult mai inalta a produsului finit.
Desi fermentatia obtinuta cu drojdii autohtone poate fi vazuta ca fiind mai naturala sau traditionala, utilizarea drojdiilor selectionate permite obtinerea unor vinuri de calitate, fine, cu o eleganta superioara si cu o stabilitate mai buna.Drojdiile cele mai frecvent utilizate apartin familiei Saccharomyces Cerevisiae pentru fermentarea musturilor normale si Saccharomyces Bayanus pentru fermentarea musturilor cu continut ridicat de zahar sau pentru producerea de vinuri spumante cu metoda clasica.
Drojdii indigene si drojdii selectate
In oenologie , se folosesc drojdii din speciile Saccharomyces cerevisiae , din aceeasi familie cu cele folosite pentru bere. Drojdiile sunt, prin urmare, microorganisme fungice unicelulare, de forma sferica, ovala sau eliptica, de aproximativ 5-30 μm in lungime si 1-5 μm in latime.
Drojdiile sunt deja prezente pe cojile strugurilor , mai putin pe boabele necoapte, dar odata cu,coacerea si pana la culegerea strugurilor , zaharurile ajung la suprafata boabelor asigurand hrana drojdiilor, crescand populatia .
Asa-numitele drojdii indigene (prezente in natura) apartin altor familii decat cele selectate artificial ( Saccharomyces cerevisiae ).
Pe grupurile imature predomina genuri precum Torulopsis , Cryptococcus , Rhodotorula si Candida , precum si Aureobasidium , Sporobolomyces , Filobasidium , prezente in general in vie (sol, frunze, scoarta).
In grupurile coapte exista in principal drojdii apiculate cu metabolism oxidativ, cum ar fi Hanseniaspora si Metschnikowia , care par sa domine chiar si pe fructele deteriorate, in timp ce agentul principal de fermentare, Saccharomyces cerevisiae, nu este prezent decat in cantitati foarte mici pe ciorchini.
Respiratia si cresterea drojdiilor
In faza initiala a transformarii zaharurilor, drojdilei transforma zaharurile in CO 2 si H 2 O . Aceasta faza metabolica permite drojdiilor sa obtina cantitatea de energie necesara cresterii lor rapide. Efectiva Fermentatie are loc in interiorul masei cand drojdiile, din cauza lipsei de oxigen, trece de la o aerob la metabolismul anaerob.
Glicoliza si fermentare
Ansamblul reactiilor de transformare a zaharurilor (glucoza si fructoza) atat anaerob cat si aerob, se numeste glicoliza . Glicoliza are loc in interiorul celulelor de drojdie, ducand la obtinerea de ATP (adenozin trifosfat), molecule cu continut ridicat de energie utilizate de celule si acid piruvic ca produse secundare , la randul sau pornind molecula pentru reactiile ulterioare si intermediare ale biosintezei, inclusiv glicerolul. In conditii anaerobe, drojdiile transforma acidul piruvic in dioxid de carbon si alcool etilic care pun capat fermentatiei alcoolice.
Produsele fermentatiei alcoolice
In timpul fermentatiei alcoolice, zaharurile continute in must sunt transformate de drojdii in alcool etilic si dioxid de carbon .
Drojdiile sunt microorganisme unicelulare care folosesc zaharurile prezente in must pentru a creste si a se inmulti.
In etapele initiale ale acestui proces, care se dezvolta in peste treizeci de reactii succesive, drojdiile efectueaza o respiratie aerobiotica, adica folosesc oxigenul prezent in must pentru a transforma zaharurile in apa si dioxid de carbon.
Curand, putinul oxigen prezent in must se epuizeaza si tocmai in acest moment, in conditii anaerobe, incepe fermentatia efectiva.
In aceasta faza, drojdiile determina oxidarea zaharurilor si transformarea lor. In functie de drojdia utilizata, aproximativ 50% din zahar se transforma in alcool , 45% in dioxid de carbon , 3% in glicerol si 2% in alte substante de natura diferita care, dupa cum sa mentionat deja, joaca un rol esential in determinarea calitatilor aromatice si gustative ale vinului.
Cele mai importante subproduse care merita mentionate sunt acetaldehida, acidul acetic (responsabil pentru „ aciditatea volatila), acetat de etil, glicerol si alte tipuri de alcooli polivalenti care determina, printre altele, moliciunea gustului vinului.
Calitatea si cantitatea produselor de fermentatie depind in mod evident modul in care se desfasoara procesul. Este de o importanta fundamentala faptul ca mustul nu a suferit fenomene oxidante inainte de inceperea fermentatiei, deci este bine ca aceasta sa inceapa cat mai curand posibil, dupa operatiile normale de stabilizare, decantare, si filtrare a mustului,deoarece mustul este foarte zaharat, este de fapt deosebit de sensibil la atacurile bacteriilor, dar si la modificarile microbiene si oxidative.
Faza de pre-fermentare trebuie sa fie cat mai scurta posibil si mustul poate fi protejat suplimentar prin adaugarea de dioxid de sulf, ceea ce permite efectuarea operatiunilor de decantare si clarificare fara a risca modificarea mustului. Drojdiile selectate trebuie adaugate la must inainte de inceperea fermentarii.
Durata fermentatiei
Durata de fermentare , in functie de tipul de must si de modul in care a fost tratata, poate varia intre 5 si 15 zile . Este important ca fermentarea sa nu aiba loc prea repede, deoarece formarea dioxidului de carbon ar fi violenta si ar duce la dispersarea substantelor aromatice. Cu toate acestea, fermentarea nu trebuie sa fie prea lenta, deoarece ar risca sa genereze substante nedorite, inclusiv un exces de aciditate volatila. Si temperaturatrebuie pastrat in intervalul corect. Daca temperatura este prea scazuta (<15 ° C), este posibil ca procesul sa nu inceapa deloc. Fermentarea este un proces exoterm, adica genereaza caldura, care la randul sau mareste viteza reactiilor. Daca temperatura devine prea mare, viteza de fermentare scapa de sub control si, daca este excesiva, duce la moartea drojdiilor si la oprirea procesului.
Fermentatia alcoolica in productia de vinuri albe
In tehnica de vinificare alb, mustul se prepara prin separarea partilor solide reziduale (decantare si clarificare). Obiectivul principal al vinificare alb este conservarea complexitatii aromatice si in a face acest lucru este esential controlul riguros al temperaturii , care nu trebuie sa depaseasca 20 ° C .
La rezervoarele de fermentare din otel inoxidabil, acesta este echipat cu un invelis exterior prin care circula apa rece . O tehnica alternativa este fermentarea mustului in butoaie mici de lemn si urmarea maturarii vinului „ sur lie ” ( pe drojdie ) pentru o perioada mai scurta sau mai lunga.
Periodic, in acest caz se realizeaza „ batonnage ”„, Aceasta este actiunea de a pune drojdia vinului inapoi in suspensie, realizata folosind un bat (de unde si termenul) a carui miscare permite agitarea vinului. In acest fel, drojdia depusa ulterior pe fundul recipientului revine spre suprafata.
Drojdiile trec printr-o descompunere partiala (autoliza) oferind vinului substante coloidale care au capacitatea de a lega compusii fenolici, in special taninurile mai reactive. Rezultatul find senzatia de un vin corpolent si rotund.
Fermentatia alcoolica in productia de vinuri rosii
La vinificarea in rosu , mustul ramane in contact cu cojile care sunt lasate sa se macereze pentru extractia culorii si a substantelor polifenolice care este de fapt unul dintre obiectivele principale ale acestui proces .
Temperatura favorizeaza extractia acestor substante si se poate spune aproximativ ca fermentarea la temperaturi mai ridicate produce vinuri cu,corp si structura mai pronuntata .
Cu toate acestea, temperatura nu trebuie sa depaseasca 30 ° C in niciun caz , din motivele expuse mai sus. Daca temperatura scade sub 25 ° C, extractia substantelor din piei ar fi dificila, in special cea a taninurilor, iar vinul ar fi prea usor si „plictisitor”.
Cele mai simple vinuri rosii care nu sunt destinate imbatranirii lungi pot fi obtinute prin fermentarea la o temperatura relativ scazuta, in timp ce mai multe vinuri structurate si destinate maturarii in butoaie de lemn tip Barrique va necesita temperaturi mai mari, dar nu excesive, pentru a preveni dezvoltarea parfumurilor „Ierbacee“ . Temperaturile ridicate sunt uneori necesare pentru musturile din struguri cu continut scazut de substante colorante, cum ar fi Pinot Noir.
Sfarsitul fermentatiei
Indicator al progresului procesului de fermentatie este densitatea. Prezenta zaharurilor face ca mustul sa devina mai dens decat apa (d> 1), in timp ce prezenta alcoolului si a alcoolilor de zahar scade densitatea sub aceasta valoare.
Un densimetru comun, numit si mostimetru, este utilizat pentru a controla densitatea . Atunci cand densitatea mustului scade sub valoarea unitara, fermentatia este practic finalizata.
In acest moment, cu o concentratie reziduala de zahar de 1-2% , a sosit momentul sa se efectueze „ raftul ”„, Adica pentru a separa vinul de rezidurile de drojdii si de alte substante solide care se aseaza pe fund la sfarsitul fermentatiei, pentru a evita ca degradarea lor sa puna in pericol stabilitatea si calitatea vinului