Karpouzopita: Deliciul grecesc cu pastă de Milos

Un desert neobișnuit, cu o crustă aurie, semințe crocante și un parfum subtil de scorțișoară, karpouzopita stârnește curiozitatea înainte de prima îmbucătură. Secretul său constă într-un fruct de vară pe care îl credem că-l cunoaștem bine: pastă. Proaspăt, fondant și cu ingrediente puține, oferă o alternativă surprinzătoare la plăcinte, prăjituri și salate de fructe.

De ce această rețetă grecească se deosebește de alte deserturi cu pastă

Pastă este adesea servită în felii, foarte proaspătă, după o masă de vară. Este simplu și plăcut, dar o pastă foarte mare poate ocupa rapid frigiderul. Când este foarte coaptă, pulpa devine și mai dificil de prezentat frumos. Karpouzopita propune o altă utilizare a fructului. Nu încearcă să-i ascundă gustul sub o cremă bogată sau o aluată untuoasă. Dimpotrivă, pulpa de pastă constituie esența preparării și aduce umiditatea sa naturală.

Această specialitate poartă numele de karpouzopita și provine din Milos, o insulă grecească din Cyclade. În această rețetă tradițională, pasta este asociată cu făină de grâu, ulei de măsline, zahăr și condimente. Rezultatul este neobișnuit: nu este nici o prăjitură uscată, nici un flan clasic. Inima rămâne moale, aproape fondantă, în timp ce partea de sus formează un strat subțire auriu. Semințele de susan adaugă o notă crocantă foarte binevenită.

Această rețetă este potrivită pentru o pastă puțin prea coaptă sau prea mare. Poate fi servită după un grătar, luată la un picnic sau depusă pe masa unei pauze la birou.

Rețeta pas cu pas pentru un gâteau moale și auriu

Răspunsul este karpouzopita, o prăjitură grecească cu pastă. Numele desemnează o preparare în care pulpa fructului este amestecată cu o cantitate mică de făină. Aceasta absoarbe o parte din suc și oferă desertului destulă consistență. Pasta trebuie să fie foarte coaptă și fără semințe. Aduce parfumul fructat, moliciunea și o prospețime care se dezvăluie în mod deosebit după o ședere la frigider.

Totuși, nu trebuie folosită pulpa așa cum este, în caz contrar, s-ar obține o pastă prea lichidă. Gestul care face toată diferența constă în a lăsa pasta să se scurgă timp de aproximativ douăzeci de minute. Nu este vorba de a o usca. Trebuie păstrată o pulpă încă suculentă, dar eliminând excesul de apă.

Uleiul de măsline blând înlocuiește untul în această preparare.